Buna! Ce mai faci?
Salut ce mai faci?A trecut ceva vreme de la noul an, dar anul acesta este anul boului.Când eram copil, mi s-a spus că dacă dorm imediat după ce mănânc, mă voi transforma într-o vaca. „Mal del Cuche”.Prietenul meu vorbitor de japoneză, domnul Julio, a tradus-o prin „Buta no Byouki”.Se pare că ai somn cu stomacul plin.
Expresii interesante ca acestea pe care le-am auzit la nivel local sunt expuse în expoziția specială „Aquí está tú casa” (Casa ta este aici) deschisă în prezent publicului la Muzeul Universității Hirosaki. ) - oamenii și pământul din Oaxaca, Mexic. „Aki esta tu casa” este o frază pe care mi-a spus-o mulți, indiferent de cât timp am petrecut împreună.Tema acestei expoziții este „casa”.Concentrează-te pe locurile în care te simți ca acasă, cum ar fi familia ta, universitatea, piața, orașul de pe litoral sau satul de munte.Sper că va fi o oportunitate pentru mai mulți oameni de a cunoaște oamenii fascinanti din Oaxaca și pământul în care trăiesc.
Deci de data aceasta, o singură propoziție în expoziție.Voi prezenta o parte din viața mea cu ”La familia de Anita” (familia Anitei), care este începutul vieții mele în Oaxaca.
＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊ ＊＊＊＊＊＊＊
"La familia de Anita" (Familia Anitei)
Viața mea în Oaxaca a început cu familia Anei. „Anita” este un termen prietenos.În spaniolă, adăugăm „ta” și „to” după nume și cuvinte pentru a exprima apropierea și micimea.De exemplu, berea Corona din Mexic are scris „CORONITA” pe sticla sa mică.
Universitatea Hirosaki are un acord de schimb interuniversitar, iar eu am lucrat la Departamentul de Lingvistică al Universității Autonome de Stat Oaxaca Benito Juarez.Profesorul de acolo, Anna, a venit la Hirosaki cu un student internațional o dată în urmă cu trei ani.S-a întâmplat să participăm împreună la Festivalul Neputa și, după ce am mâncat yakiniku, am decis să trăim împreună jumătate de an.Privind înapoi la asta acum, cred că este grozav să fii recunoscător, desigur.Mai degrabă decât minunea întâlnirii, cred că Anna-sensei m-a acceptat imediat.Într-o zi, când mi-am exprimat din nou recunoștința, Anna-sensei a râs spunând: „Suntem o familie, așa că nu trebuie să ne mulțumiți”.
„Oaxaqueño” se referă la oamenii din Oaxaca, cei născuți în Oaxaca. „Locuind împreună, asta este Oaxaqueño”, a spus tatăl Annei.Prin această expoziție, m-aș bucura dacă ați putea vedea imaginea și cuvintele lui Oaxaqueño, care trăiește puternic în mine.
Casa familiei Anei este la aproximativ XNUMX de minute cu autobuzul de „Centro”, centrul Oaxacai.Când soarele răsare, se aud cocoși de nicăieri.Poți auzi câinii lătrând toată noaptea.Am avut păsări colibri în aloe plantată în fața casei mele și un curcan a scăpat din casa vecinului meu.Ceea ce întâlniți și auziți în viața de zi cu zi este foarte diferit de Japonia.
Dați un chibrit, încălziți boilerul, faceți un duș și începeți ziua.Acesta este stilul comun în Oaxaca.Clima este răcoroasă noaptea și însorită ziua și am văzut adesea femei ieșind cu părul ud.Cu excepția mașinii, mijloacele de transport sunt autobuzele, taxiurile sau „motourile”. O moto este un vehicul cu trei roți conceput pentru călătorii pe distanțe scurte în orașe și zone îndepărtate de centrul orașului.Chiar dacă îl folosești când te grăbești, uneori nu pleci, sau faci ocoliri și ocoliri ca să te înțelegi cât mai mult.Taxiurile sunt împărțite cu persoane fizice.Sunt trei persoane în spate și trei persoane în față, inclusiv șoferul, așa că împărțim scaunul din față.Fă ce poți.Asta e baza.
Când vine vorba de alimente, porumbul este piesa centrală a dietei noastre.La ora micul dejun în Japonia, pur și simplu mănânc pâine și cafea și iau un mic dejun puțin târziu în jurul orei XNUMX:XNUMX.Tortilele făcute din aluat de porumb întins sunt principalul aliment de bază, iar în oraș există un magazin de tortilla.Există diferite moduri de a o mânca, cum ar fi să luați o garnitură, să o scufundați în sos de roșii, să o prăjiți cu brânză între ele și așa mai departe.În jurul orei trei, am cea mai consistentă masă a zilei, iar seara beau adesea cafea și iau o masă ușoară.
Chiar și acasă la Anna, pe la ora XNUMX noaptea, oamenii îmi strigau: „Quieres cafe?” și „Vrei niște cafea?”.Această adunare de cafea a fost surprinzător de nouă pentru mine.Când m-am dus să vorbesc cu proprietarul, ați dori deocamdată o ceașcă de cafea?Chiar dacă îmi amintesc că am fost invitat să fiu cu cineva, mă simt nostalgic că a fost o ocazie bună de a petrece timp cu cineva.
Membrii din jurul mesei erau adesea tatăl și mama profesorului, sora profesorului, iubitul profesorului, iubitul surorii sale și eu însumi.Uneori ni se alătură și bunicii profesorilor și bunicile care locuiesc în sate îndepărtate.Când fac asta, uneori aud limba indigenă „Zapoteco” în conversațiile dintre tați și bunici.Ana și prietenii ei au crescut cu spaniola, așa că nu o pot vorbi.Bunicii pot vorbi spaniolă în fiecare zi.
Oaxaca are cel mai mare procent de vorbitori de limbi indigene din Mexic.În prezent, sunt vorbite XNUMX limbi indigene și XNUMX popoare indigene. Zapoteco au o istorie care datează din î.Hr. și sunt unul dintre popoarele indigene reprezentative care au construit civilizația în regiunea Oaxaca.Cu toate acestea, aceeași limbă „zapoteco” variază foarte mult în funcție de regiune și uneori este greu de înțeles.
O formă care își exprimă complexitatea, bogăția și distracția este „dansul” care este esențial pentru viața oamenilor din Oaxaca. Am fost întrebat: „Dacă nu dansezi la o petrecere, ce faci?” De fapt fac salsa și diverse alte dansuri, dar amestecul de dans standard la petreceri include „dansuri populare din fiecare regiune”. .
Chiar și după ce ai făcut o petrecere acasă, este timpul să dansezi natural.Printre aceștia, te poți bucura de dansul sătesc al părinților care se plimbă cu brațele încrucișate, precum și de dansuri din diverse locuri cu nume precum „Floarea de ananas” și „Dansul Pumei”.Când vin studenții de la Universitatea Hirosaki, și când vine familia mea, simt că prin acest „dans”, mă pot apropia de oamenii din Oaxaca și pot face un pas mai departe în Oaxaca.
Apropo, iubitului Annei, Moi, nu-i place să danseze.Oameni ca ăsta sunt obișnuiți.
＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊＊ ＊＊＊＊＊＊
<Pe lângă expoziție>
De altfel, Moi poate executa și pașii de mare viteză numiti „Zapateo”, care sunt folosiți în dansurile locale de pe plajă.Mi se pare că abia după ce toată lumea mă deranjează că în sfârșit pot „călca pe el”, dar chiar dacă nu-mi place, pot vedea cum a pătruns cultura „dansului” din Oaxaca.
Când mă uit îndeaproape, mă gândesc: „Oh, văd...” este vederea unei persoane care ține în brațe un bebeluș, luând ritmul muzical.Sunt convins că ritmul care pătrunde astfel este legat de dansul bătrânilor și bătrânilor care sunt amar de atrăgătoare în piața de noapte.
Văd adesea oameni care nu sunt buni la dansurile locale mai populare dansând dansuri K-POP în cantinele școlare și biserici.Aș dori să creez o atmosferă în Japonia în care oamenii se pot bucura cu mândrie de fiecare dans.
Când mă gândesc la petrecerea de cafea despre care am menționat mai devreme, nu pot să nu mă gândesc că este o cultură bună și o relație bună.
Cu toate acestea, după ce m-am întors în Japonia, am citit o carte care spunea: „Relațiile sunt create prin acumularea de acțiuni mici”.Dacă mă gândesc bine, oamenii din Oaxaca nu sunt inițial prieteni apropiați. Mă întreb dacă există.De aceea vreau să creez relații și atmosfere prin acumularea acțiunilor mele.
Mai presus de toate, ai grijă de sănătatea ta și ai grijă la căderea zăpezii și a țurțurilor. Hai să mergem!)