A trecut aproximativ o lună de când visul meu din copilărie de a trăi în străinătate a devenit realitate.A vedea înseamnă a crede este exact ceea ce simt.Am zburat din Japonia crezând că mă descurc chiar dacă nu aș putea vorbi puțin engleză și m-am lovit de o barieră mare lingvistică.Am experimentat multe lucruri în Japonia și am crescut, dar acum mă simt ca o grădiniță care poate spune doar da sau nu.Nu îmi este dor de casă, dar mă plâng mereu că vreau ca oamenii să vorbească mai mult și să mă cunoască.M-am săturat de pizza pe care o mâncam în fiecare zi după ce am venit în Canada a treia zi.Orezul japonez este cel mai bun din lume.
Canada este o țară a imigranților, dar cred că în Calgary există mulți albi.Într-o vineri, am avut curajul să merg singură într-un pub să mă înveselesc, dar totul era alb, inclusiv personalul.Eram singura persoană de la ghișeu, un asiatic care nu știa engleza, așa că berea nu mi-a trecut foarte bine pe gât.
Sper că poți simți tristețea mea prin această propoziție.Dar sunt foarte bucuros că am venit la Calgary.În fiecare zi experimentez teama și complexul de inferioritate al pierderii cuvintelor.Mi-am dat seama că Japonia nu este centrul lumii și am putut intra în contact cu gândurile oamenilor din întreaga lume din această națiune mozaică, Canada.Este cu siguranță o perioadă dificilă acum, dar abia aștept să descopăr lucruri dincolo de imaginația mea.
